I. 

nu mi-au spus cum va trebui să spăl ochi de pe mine

odată cu sângele

că ochii vor avea ghimpi și va trebui să-i smulg din pielea mea 

ca pe niște scaieți

și 

ca o reacție autoimună

din vagin îmi vor crește colți și în loc de sfârcuri, coarne

acesta va fi corpul meu de acum încolo

femeia

trup cu două guri

sânge la colțuri

cataracte în loc de pistrui

din toți porii văzul îmi va crește 

odată cu sânii

din toate părțile corpului meu, ianus, vei vedea

vei vedea cum mersul meu care nu și-a permis niciodată să fie hoinăreală

e doar o fugă constantă spre adăpost 

vei vedea cum limbile bărbaților se desprind din mușchii bucali

și se transformă în pumnale și pumnalele vor intra în noi

și nu vom mai avea trup nu mai avem nici găuri noi suntem o rană deschisă

și vei vedea cum corpurile bărbaților devin săbii și cum săbiile nu cunosc învingere

și o sabie în mână de bărbat vede trup și sapă rană 

vede rană și sapă coșciug

vei vedea cum capetele bărbaților se întorc ca pietrele de mormânt

căzând unul după altul, și vor intra în pământ

nu ritul morții și nu înmormântarea

ci penetrarea violentă, exploatarea

voi ce epilați pământul de pădurile care i se cuvin

voi ce defrișați femeia de cuvintele care i se cuvin

te resping pe tine ianus și resping două capete ca fiind simbolul balansului atoatevăzător (atoatepenetrator)

va trebui să inventăm o nouă zeitate cu trup bine modelat ochi în fiecare por două seturi 

de sâni din care cresc crengi o gaură neagră care face spume la gură

dar fără cap 

majoritatea suntem deja fără cap

unele fără membre

unora ne sunt furate membrele în favoarea Membrului

capul ca simbol al rațiunii capul ca simbol al gândirii capul ca apogeu al spinării

glanda pineală  

al treilea ochi

taie-mi capul

lemnul ghilotinei 

își aduce aminte

în desenele trunchiurilor și îmbârligăturile rădăcinilor

capul de femeie

și-așa e un loc gol

cu toate știm că adevăratul ochi

e în vagin

marto(/i)rul

și toate ce le-a văzut și toate ce le-a consumat

taie-mi și picioarele

lemnul rugului își aduce aminte

picioarele de femeie

și-așa sunt făcute să fie arse de priviri și apoi înlăturate

orice-ai face tot acolo ajungi

și dacă dinții ei nu te vor sfâșia în intruziunea ta

vei fi văzut

toate le-a văzut

vaginul

asta va fi

judecata de apoi

II.  

vocea noastră este iarbă sălbatică, călcată și smulsă 

niciodată pe cale de dispariție

mi-au astupat mie gura și vocea mea a început să curgă prin cea de lângă mine

i-au astupat ei gura și vocea ei a început să curgă prin cea de lângă ea

după ce ne vor astupa tuturor gurile

urletele muzica și poezia noastră vor curge prin fisurile trotuarului

prin geamurile rabatate prin ciocurile vrăbiilor prin locuințele luxoase și vacante

prin valurile seismice prin țevile de scurgere prin pocnirile lemnului

prin locurile din care a fost smulsă deja

gurile ni se vor redeschide din palmele asupritorilor și mâinile le vor vorbi despre empatie

dar ei vor crede

că le infestăm spațiile asamblate artificial cu țepi de gazon

edenul lor de poliester

unde oricum nu avem voie să călcăm

iar gura pe care mi-am astupat-o eu singură a curs în cea de lângă mine

și vocile noastre se auzeau comunicând sub straturile pământului 

tăcerea mea nu-mi pleacă capul și nici cuvintele nu mi le-nghite

tăcerea mea rumegă iubirea și tăcerea mea împărtășește 

tăcerea mea caută locuri noi

de răsărire

vom lăsa curgerea liberă și toate firele de iarbă de pe suprafața pământului

vor cânta vocile celor vii celor moarte celor ce nu pot și celor ce au obosit

și cele ce au fost smulse

se vor întoarce

îți promit

indisciplina anarhică 

a revoluției

glasul acesta      \|/ \|/ \|/ este rezistență  

III. Isis

din părul meu vor crește șerpi de catifea prună

unduioși și lascivi țesând cu scuipat menstrual mantia cărnii revoltătoare

curvele pe care nu te-ai gândit vreodată că le vei avea în casă

iată-le acum ieșind din tine

voi forța capul fecioarei să iasă pe dos

în loc de copil

noi naștem fecioare și nu urmași, ritmul sexului

se renaște din toba primordială creată din pieile prostituatelor

zgâriind precum lemnul, trezind viermii din adâncurile pământului

ritualul exterminării seminței

iată

fecioara s-a reîntors

șerpii se retrag în piele

nimeni nu le va mai da vălul jos

sunt pură acum, pentru tine

dacă bagi capul să arunci o privire

știi ce te așteaptă

IV. as below so below

pământul promis nu e al nimănui

nici o bucată de pământ nu poartă nume

niciun pas nu calcă granițe niciun trup nu se descompune cu viză

și când satan va ieși din toate firimiturile de jeg și viermii se vor exorciza 

de scârboșenia lor și din cadavre va ieși răzvrătirea abia atunci carnea 

se va trezi

carnea noastră și carnea ce o furăm și carnea ce devenim

din noi au fost exorcizați demonii în porci dar ei tot în gurile noastre au ajuns

vor ieși porcii și vacile și găinile și banii și obrazul întors și călăreții apocalipsei

fără cai

caii vor fugi liberi în sfârșit

toți ne vor șopti

că pământul nu e nici valută nici îmblânzire

și când satan va ieși din umbrele păianjenilor striviți și din porumbeii 

călcați de mașini al căror corp rămâne neînmormântat pe cimentul ars

răcnetul ei va vibra în toate gunoaiele și în toate animalele

se va târî prin crăpăturile asfaltului mugind precum o mamă fără vițelul ei

și ne va arăta pașaportul ei vechi expirat 

din rai

veți vedea că htonianul că miceliul că lichenii că rădăcinile

sunt cele care ne încheagă încă și la slujba dezvelirii pielii pământului

nu vom ști

ce hierofanie

ni se arată

nu vom ști că putreziciunea și simbioza cu întunericul sunt morții noștri

nu vom ști că rădăcinile buruienilor sunt venele celor pe care i-am iubit și nu paraziți

smulși cu brutalitate din pământ

nu vom ști 

pentru că noi toți credeam

că imperiul de sus

ne așteaptă cu porțile deschise

(și cu viza în buzunar)

intacți și puri

credeam că vom părăsi pământul fără să ne mai atingă murdăria

credeam că suntem puri

credeam că iubirea e monedă

credeam că suntem puri

credeam că mântuirea ni se cuvine

credeam că suntem puri

când satan va ieși din mine

voi ieși din pământ

când pământul va ieși din mine

voi ieși din tine

noi toți ne vom împleti degetele și ne vom transforma în copaci

de mâini și de rădăcini ne vom ține

și vom simți dedesubt și dedesubt cum mângâierea transmite tot ceea ce trebuie să știm

–

Curatoriere & editare de Maria Martelli & corin

Redactare de corin