Image
Image
Poezie

nu vreau să-și aducă lumea aminte de mine

October 30, 2025

nu vreau să-și aducă lumea aminte de mine

pentru boală

pentru depresie și anxietate

pentru că nu ieșeam din casă

pentru că nu m-au văzut de câteva luni

pentru că n-au mai auzit de mine

pentru că furie

și frică

și groază

de ce ești atât de antisocială

de ce nu oferi mai mult

de ce nu poți când noi putem

chiar dacă avem orice boală

s-ar potrivi în paranteza asta deschisă

care rămâne viața mea

orice persoană care publică vrea atenție

vrea să iasă din anonimat

nu cred că nu e și-o chestie de ego

sau ceva de genul am auzit

e de ego în măsura în care

povestea mea ajunge la cine trebuie

povestea mea se face auzită

mila nu e compasiune

și n-am nevoie de mila nimănui

nu se uită nimeni la mine de sus

oricât de mult și-ar dori

nu mă distrează comparațiile

nu mă distrează privirea omului care 

n-a suferit niciodată în viața lui

nu mă interesează privirea privilegiată

care mă sfidează

care-mi spune ce să pun într-o poezie

câte cuvinte să scot

ce cuvinte să nu folosesc

care-mi spune să nu numesc prea mult

ci să încerc să sugerez

să scriu pe scurt

nu mă interesează lecțiile voastre de poezie

nu mă interesează ce credeți că e arta

și ce rămâne din munca mea

muncă pe care n-o plătește nimeni

n-o recunoaște nimeni

nu mă interesează bărbații poeziei

albi hetero și cis care suferă

nu mă impresionează viețile lor

nimicul pe care mi-l transmit

câte autoare îți vin în minte când vorbești de literatură

și critică

câte persoane care nu se potrivesc

„normalului” vostru

nu mă interesează cum mă citește un bărbat

nu mă interesează nici validarea lui

am atâta furie strânsă în mine

atâtea poeme pe care n-o să știu niciodată să le scriu

atâtea lucruri absolute

atâtea adevăruri deja știute

atâta lumină și întuneric

pe care încă nu le-am explorat

detest privirea voastră patriarhală

și nu pot să vin cu dragoste

când voi sădiți ură

lumea voastră se cutremură

când eu scriu despre traumele mele

lumea voastră se cutremură

când vorbesc despre lucrurile despre care n-am voie

lumea voastră se cutremură

când iubesc o altă femeie

lumea voastră se cutremură

când nu mă văd mamă

lumea voastră se cutremură

când scriu un text despre avort

un text despre ciclu

un text despre sex

un text despre cum vaginul meu

uterul meu

corpul meu

e al meu

lumea voastră se cutremură

când n-am rușine

când n-am respect

blestem orice bărbat care mă privește 

cu gândul că-i sunt inferioară

blestem orice bărbat care mă privește 

ca pe o bucată de „carne”

blestem orice bărbat care crede 

că nu pot să înțeleg

ideile lui mărețe

blestem orice bărbat care se crede zeu

orice bărbat care a lăsat urme pe o femeie

sau pe oricare altă persoană sau vietate

blestem orice bărbat care crede că frica și respectul

sunt sinonime

blestem orice bărbat care dă legi pentru corpul meu

corpul nostru

corpul nesupus

îmi rup singură mâinile care m-au hrănit cu minciuni

că sunt femeie 

că sunt mai prejos

că trebuie să tac să îndur să fac

îmi rup singură lanțurile în care am crescut

îmi repet în fiecare zi

libertatea e aproape

mai aproape

și mai aproape

lume privește-mă

cum evadez din corpul meu

din mintea mea

lume privește-mă acum când

nu mai am nimic de pierdut

nu poți să-mi iei identitatea

nu poți să-mi zici că ce-am trăit

nu e adevărat

nu ai niciun drept să vorbești

despre existența mea

despre experiența mea

când spun că sunt femeie

privirile bărbaților

îmi ard pielea

mâinile lor nu mângâie

mâinile lor lasă vânătăi

când spun că sunt turcoaică

voi toți faceți un pas înapoi

vă acoperiți sticlele de alcool

vă transformați în misionari

vorbiți de dumnezeu

câte o glumiță proastă

cum sunt teroristă jihadistă

când spun că partenerul meu e bărbat

e clar că orice altă experiență a fost doar o fază

vreți să îmi numărați pe degete 

partenerii și relațiile avute

când spun că sunt poetă

îmi spuneți că e un hobby

o pasiune

din ce câștig bani cu adevărat

dacă nu muncesc măcar un copil să fac

corpul meu și funcțiile lui esențiale

muncă și reproducere

cel mai rău e să vorbească un bărbat

despre corpul meu

ca despre o salvare de parcă

corpul meu de femeie cunoaște grija

din naștere

corpul meu de femeie se sacrifică 

din naștere

când m-au pus în brațele mamei mele

au felicitat-o că are o fată

că fetele sunt bune sunt blânde

au grijă de părinții lor

o fată îi mângâie pe creștet la bătrânețe

îi crește ca pe copiii ei la tinerețe

și orice ar fi o fată iubește

și abuzul și violența

o fată îndură o fată e puternică 

se maturizează rapid

n-are nevoie de prea multe

când spun că nu mi-ați pronunțat numele corect

o spun pentru strămoșii mei

pentru bunica mea care a purtat în ea 

cinci copii

pentru bunicul meu care și-a văzut fratele împușcat

în curtea lui 

pentru glonțul pe care l-a luat în cap

și bătăile pe care tatăl meu le-a primit

tortura la care a fost supus 

nouă ani închis între patru pereți

când îmi spun să nu vorbesc de depresie și anxietate cu atâta ușurință

când totul e în capul tău

se aude pe repeat cred că îți pierzi

la un moment dat sensul

realității

când ura voastră se materializează

ca hijabul smuls de pe capul

unei femei palma dată peste cap

că asta e românia nu siria

când tatăl vostru privește

deasupra tuturor

și pe alții îi face să îndure 

prea multe

pentru că pot 

pentru că pielea ne diferențiază

pielea ne condamnă

religia și orientarea sexuală

accentul și trăsăturile faciale

refuzul de a ne conforma unei culturi opresoare

pentru că numele noastre nu sunt rostite la fel

istoriile noastre nu vor fi niciodată la fel

când asistenta m-a pus în brațele mamei mele

trebuia să-i zică

că o viață adusă pe lume nu-i o joacă

nu-i o întâmplare

trebuia să-i zică ca ruptă dintr-o premoniție

că brațele ei nu mă vor proteja

întotdeauna

iar tatăl meu oricât de mult s-ar zbate nu va putea

să lupte cu toată lumea

și la un moment dat frica 

care s-a infiltrat în familia noastră

va curge prin noi

ca un râu prea învolburat

și oricât ai să te zbați

curentul te va trage dedesubt

iar cu fiecare gură de aer pe care

o tragi durerea îți va invada tot corpul

ca palma pe care o primești

că tu ești de vină că râd de cum vorbești

ca palma pe care o primești 

că alții pot și tu nu 

ce au ei și tu nu

ce au ei și tu nu

sunt cuvintele care se pierd 

între mine și ei

nu există traducere și limba mea nu există

e frica cu care ții capul unui copil în brațe

și știi că oasele astea se pot rupe atât de ușor

și juri că orice copil vei crește

nu o să simtă ura asta 

nu o să simtă frica asta

nu o să se privească în oglindă cu scârbă

și lumea nu va avea putere

să-i distrugă mintea

să-i distrugă identitatea

îi șoptești în fiecare noapte tu ești puternică

Tanya mult mai puternică decât voi fi eu vreodată

eu sunt primul copil al părinților mei

și am învățat că atunci când ești primul

tu nu poți greși

trebuie să poți merge mai departe

cu mintea ta fragilă

cu corpul tău fragil

cu istoria lor în spate

prima născută e testul de rezistență

prima născută nu poate ceda sub presiune

și asta mă face să continui

nu terapia nu pastilele

ci eu și puterea pe care am descoperit-o

ascunsă în mine

departe de privirile altora

pe care o dezmierd

pe care o ating rușinată

copila care trebuia să se înece

copila care trebuia să moară după a doua operație

copila care nu a știut mult timp

când va deveni femeie

sau cum va deveni femeie

de parcă corpul meu ar fi fost un cocon

iar într-o zi aripile astea 

ar fi fluturat cuvântul femeie

asta e întoarcerea mea acasă

copila mea încă mă așteaptă

îmi întinde mâna

îmi spune că simte cum dispare

și mi-e frică

corpul ei îl țin în palma mea 

o apăr de lumea asta

am învățat de mică că nimeni

nu e în stare să lupte pentru tine

cum o faci când ești singură

am învățat că și atunci când sunt în cădere liberă

doar mâinile mele pot opri impactul

cu ele mi-am creat împărăția

cu ele mă rog la mine

ele mă mângâie și ele știu

că totul o să fie bine

când asistenta m-a pus în brațele mamei mele

mama a știut

că n-o să am niciodată stare 

și o să mătur tot ce-mi iese în cale

Curatoriere & editare de Maria Martelli & corin

Redactare de corin

Image
Andrada Yunusoğlu (n. 1996) este poetă feministă și are un doctorat în filologie despre literatura feministă din România. În 2021 a publicat volumul kısmet: oasele noastre se vor descompune atât de frumos la editura Casa de Pariuri Literare.