nu vreau să-și aducă lumea aminte de mine
pentru boală
pentru depresie și anxietate
pentru că nu ieșeam din casă
pentru că nu m-au văzut de câteva luni
pentru că n-au mai auzit de mine
pentru că furie
și frică
și groază
de ce ești atât de antisocială
de ce nu oferi mai mult
de ce nu poți când noi putem
chiar dacă avem orice boală
s-ar potrivi în paranteza asta deschisă
care rămâne viața mea
orice persoană care publică vrea atenție
vrea să iasă din anonimat
nu cred că nu e și-o chestie de ego
sau ceva de genul am auzit
e de ego în măsura în care
povestea mea ajunge la cine trebuie
povestea mea se face auzită
mila nu e compasiune
și n-am nevoie de mila nimănui
nu se uită nimeni la mine de sus
oricât de mult și-ar dori
nu mă distrează comparațiile
nu mă distrează privirea omului care
n-a suferit niciodată în viața lui
nu mă interesează privirea privilegiată
care mă sfidează
care-mi spune ce să pun într-o poezie
câte cuvinte să scot
ce cuvinte să nu folosesc
care-mi spune să nu numesc prea mult
ci să încerc să sugerez
să scriu pe scurt
nu mă interesează lecțiile voastre de poezie
nu mă interesează ce credeți că e arta
și ce rămâne din munca mea
muncă pe care n-o plătește nimeni
n-o recunoaște nimeni
nu mă interesează bărbații poeziei
albi hetero și cis care suferă
nu mă impresionează viețile lor
nimicul pe care mi-l transmit
câte autoare îți vin în minte când vorbești de literatură
și critică
câte persoane care nu se potrivesc
„normalului” vostru
nu mă interesează cum mă citește un bărbat
nu mă interesează nici validarea lui
am atâta furie strânsă în mine
atâtea poeme pe care n-o să știu niciodată să le scriu
atâtea lucruri absolute
atâtea adevăruri deja știute
atâta lumină și întuneric
pe care încă nu le-am explorat
detest privirea voastră patriarhală
și nu pot să vin cu dragoste
când voi sădiți ură
lumea voastră se cutremură
când eu scriu despre traumele mele
lumea voastră se cutremură
când vorbesc despre lucrurile despre care n-am voie
lumea voastră se cutremură
când iubesc o altă femeie
lumea voastră se cutremură
când nu mă văd mamă
lumea voastră se cutremură
când scriu un text despre avort
un text despre ciclu
un text despre sex
un text despre cum vaginul meu
uterul meu
corpul meu
e al meu
lumea voastră se cutremură
când n-am rușine
când n-am respect
blestem orice bărbat care mă privește
cu gândul că-i sunt inferioară
blestem orice bărbat care mă privește
ca pe o bucată de „carne”
blestem orice bărbat care crede
că nu pot să înțeleg
ideile lui mărețe
blestem orice bărbat care se crede zeu
orice bărbat care a lăsat urme pe o femeie
sau pe oricare altă persoană sau vietate
blestem orice bărbat care crede că frica și respectul
sunt sinonime
blestem orice bărbat care dă legi pentru corpul meu
corpul nostru
corpul nesupus
îmi rup singură mâinile care m-au hrănit cu minciuni
că sunt femeie
că sunt mai prejos
că trebuie să tac să îndur să fac
îmi rup singură lanțurile în care am crescut
îmi repet în fiecare zi
libertatea e aproape
mai aproape
și mai aproape
lume privește-mă
cum evadez din corpul meu
din mintea mea
lume privește-mă acum când
nu mai am nimic de pierdut
nu poți să-mi iei identitatea
nu poți să-mi zici că ce-am trăit
nu e adevărat
nu ai niciun drept să vorbești
despre existența mea
despre experiența mea
când spun că sunt femeie
privirile bărbaților
îmi ard pielea
mâinile lor nu mângâie
mâinile lor lasă vânătăi
când spun că sunt turcoaică
voi toți faceți un pas înapoi
vă acoperiți sticlele de alcool
vă transformați în misionari
vorbiți de dumnezeu
câte o glumiță proastă
cum sunt teroristă jihadistă
când spun că partenerul meu e bărbat
e clar că orice altă experiență a fost doar o fază
vreți să îmi numărați pe degete
partenerii și relațiile avute
când spun că sunt poetă
îmi spuneți că e un hobby
o pasiune
din ce câștig bani cu adevărat
dacă nu muncesc măcar un copil să fac
corpul meu și funcțiile lui esențiale
muncă și reproducere
cel mai rău e să vorbească un bărbat
despre corpul meu
ca despre o salvare de parcă
corpul meu de femeie cunoaște grija
din naștere
corpul meu de femeie se sacrifică
din naștere
când m-au pus în brațele mamei mele
au felicitat-o că are o fată
că fetele sunt bune sunt blânde
au grijă de părinții lor
o fată îi mângâie pe creștet la bătrânețe
îi crește ca pe copiii ei la tinerețe
și orice ar fi o fată iubește
și abuzul și violența
o fată îndură o fată e puternică
se maturizează rapid
n-are nevoie de prea multe
când spun că nu mi-ați pronunțat numele corect
o spun pentru strămoșii mei
pentru bunica mea care a purtat în ea
cinci copii
pentru bunicul meu care și-a văzut fratele împușcat
în curtea lui
pentru glonțul pe care l-a luat în cap
și bătăile pe care tatăl meu le-a primit
tortura la care a fost supus
nouă ani închis între patru pereți
când îmi spun să nu vorbesc de depresie și anxietate cu atâta ușurință
când totul e în capul tău
se aude pe repeat cred că îți pierzi
la un moment dat sensul
realității
când ura voastră se materializează
ca hijabul smuls de pe capul
unei femei palma dată peste cap
că asta e românia nu siria
când tatăl vostru privește
deasupra tuturor
și pe alții îi face să îndure
prea multe
pentru că pot
pentru că pielea ne diferențiază
pielea ne condamnă
religia și orientarea sexuală
accentul și trăsăturile faciale
refuzul de a ne conforma unei culturi opresoare
pentru că numele noastre nu sunt rostite la fel
istoriile noastre nu vor fi niciodată la fel
când asistenta m-a pus în brațele mamei mele
trebuia să-i zică
că o viață adusă pe lume nu-i o joacă
nu-i o întâmplare
trebuia să-i zică ca ruptă dintr-o premoniție
că brațele ei nu mă vor proteja
întotdeauna
iar tatăl meu oricât de mult s-ar zbate nu va putea
să lupte cu toată lumea
și la un moment dat frica
care s-a infiltrat în familia noastră
va curge prin noi
ca un râu prea învolburat
și oricât ai să te zbați
curentul te va trage dedesubt
iar cu fiecare gură de aer pe care
o tragi durerea îți va invada tot corpul
ca palma pe care o primești
că tu ești de vină că râd de cum vorbești
ca palma pe care o primești
că alții pot și tu nu
ce au ei și tu nu
ce au ei și tu nu
sunt cuvintele care se pierd
între mine și ei
nu există traducere și limba mea nu există
e frica cu care ții capul unui copil în brațe
și știi că oasele astea se pot rupe atât de ușor
și juri că orice copil vei crește
nu o să simtă ura asta
nu o să simtă frica asta
nu o să se privească în oglindă cu scârbă
și lumea nu va avea putere
să-i distrugă mintea
să-i distrugă identitatea
îi șoptești în fiecare noapte tu ești puternică
Tanya mult mai puternică decât voi fi eu vreodată
eu sunt primul copil al părinților mei
și am învățat că atunci când ești primul
tu nu poți greși
trebuie să poți merge mai departe
cu mintea ta fragilă
cu corpul tău fragil
cu istoria lor în spate
prima născută e testul de rezistență
prima născută nu poate ceda sub presiune
și asta mă face să continui
nu terapia nu pastilele
ci eu și puterea pe care am descoperit-o
ascunsă în mine
departe de privirile altora
pe care o dezmierd
pe care o ating rușinată
copila care trebuia să se înece
copila care trebuia să moară după a doua operație
copila care nu a știut mult timp
când va deveni femeie
sau cum va deveni femeie
de parcă corpul meu ar fi fost un cocon
iar într-o zi aripile astea
ar fi fluturat cuvântul femeie
asta e întoarcerea mea acasă
copila mea încă mă așteaptă
îmi întinde mâna
îmi spune că simte cum dispare
și mi-e frică
corpul ei îl țin în palma mea
o apăr de lumea asta
am învățat de mică că nimeni
nu e în stare să lupte pentru tine
cum o faci când ești singură
am învățat că și atunci când sunt în cădere liberă
doar mâinile mele pot opri impactul
cu ele mi-am creat împărăția
cu ele mă rog la mine
ele mă mângâie și ele știu
că totul o să fie bine
când asistenta m-a pus în brațele mamei mele
mama a știut
că n-o să am niciodată stare
și o să mătur tot ce-mi iese în cale
–
Curatoriere & editare de Maria Martelli & corin
Redactare de corin