1. Deznădejde. 

Lu. Pagină de jurnal 10 iulie 2025, planeta pământ

A venit. În toate încercările de a ne organiza, de a reacționa la tot ce se întâmplă, exista mereu în fundal sentimentul că totul va fi degeaba. Era în fundal, avea un volum redus când eram împreună. Starea de îngheț tot revenea, dar reușeam mereu să o spargem în cele din urmă. Unele dintre noi plângeam des împreună, unx în brațele altora. Citeam poezie queer și poezie palestiniană, poezie politică, poezie revoluționară. Citeam ca să ne amintim că existăm, că am existat, că vom continua să existăm. Citeam ca să ne amintim că într-un fel, am mai trecut prin asta, că nu e prima oară, chiar dacă totul devine tot mai grav. Citeam și ne aminteam că mereu a fost greu. 

Altx începeam să cântăm sau să dansăm cu orele, până când ne simțeam corpurile din nou și să fim în ele nu mai era un chin. Până când puteam exista din nou. 

Alteori, înghețul doar se transforma în furie, urlete și certuri. Recunosc că asta era greu pentru mine, dar încercam să învăț că e o formă la fel de validă de dezgheț, ca toate celelalte.

O masă cu cex dragx, în care suntem supăratx unx pe altx și ne e greu să vorbim. Dar rămânem acolo și ne hrănim și încercăm să stăm cu supărarea. Ceva a eșuat și e greu. E și multă vină. Stăm acolo până devine mai ușor.

În orice caz, azi e ziua în care simt că deznădejdea a învins. Au fost niște luni grele. Mă simt rătăcitx, simt că tot ce ne lega s-a rupt. Azi totul se simte iremediabil. Nu reușim să trăim cu divergențele dintre noi, să fim împreună. Simt că suntem mai dezbinatx ca niciodată. Frica e aici și nu reușesc să mai sparg starea de îngheț. Cât de mult se vor mai înrăutăți lucrurile până va începe schimbarea?

Cândva lumea va fi din nou bine. Războaiele se vor încheia, genocidele nu se vor mai întâmpla, eliberarea totală va veni.

Dar asta se va întâmpla multe generații după noi. Nu voi vedea niciodată acele zile. Nu știu dacă vreun animal uman va mai exista.

2. Totul e real și încă există.

Lu. Pagină de jurnal 13 iulie 2025, planeta pământ

Încă există plante. Încă există mare. Dunărea există. Pescărușii râzători există. Motanul care toarce în brațele mele în timp ce plâng există. Cactușii ficus indica există, cu fructele lor portocalii-roșiatice. Salcia plângătoare există. Viermii, râmele, aricii există. Vântul bate. Mai există ploaie. Există undeva papagali verzi care trăiesc în libertate și se hrănesc reciproc. Miceliul încă e sub fiecare pas al nostru. Undeva, există doamna M. care mă privește și se strâmbă afectiv de câte ori o pomenesc. Undeva între ficțiune și realitate. Bureții de sticlă există și găzduiesc creveți în scheletele lor. Teii înalți există în orașe și inundă cu mirosul lor, țin umbră și poartă în ei memoria atâtor lucruri. Memoria tuturor lucrurilor există undeva. Memoria suferinței și a pierderii există. Memoria fiecărui moment tandru sau de bucurie pură mai e undeva. Îmbrățișările lungi și sincere există. Lacrimile nu s-au terminat și nu se vor termina niciodată, nici chiar cele care nu pot fi plânse. Cimitirele există. Doliul, îngrijirea mormintelor, toate florile plantate pe ele există.

Sanctuarele există. Animale nonumane care trăiesc în libertate, departe de violența umană, există. Oamenii există. 

Fascismul încă există. Genocidele încă se întâmplă. Violența încă există. Frica e încă aici. Deznădejdea e încă aici. Frica e aici, e mare.

Vreau să cred, dar nu pot ști sigur, că undeva în Gaza încă există fasolea, menta, pepenii și mulukhiyah, plantate de Medo Halimy înainte să fie ucis. Dar știu că încă există viață. Încă există Palestina. Încă există măslini, smochini și nectarinidele încă zboară. 

Nisipul există. Pământul există. Apa există. Palestina există. Congo există. Sudan există. Liban există. 

Totul e real și încă se luptă să existe.

3. Articol de pe știrideultimaorălivenonstopurgentefactualeși100lasutăcredibile.ro 15 august 2034

EXCLUSIV! ȘTIRE DE ULTIMĂ ORĂ!

FENOMEN METEOROLOGIC EXTREM INTERNAȚIONAL FĂRĂ PRECEDENT: NORII AU COBORÂT PE PÂMÂNT

urmăriți site-ul nostru pentru update-uri constante de la fața locului

ora 13.45

În cursul zilei de astăzi, Administrația Internațională de Meteorologie a emis o informare meteo, fenomenul este unul fără precedent. Se instituie starea de urgență la nivel global, pe o durată de minim 30 de zile. Un nou lockdown se instaurează. Toate activitățile în aer liber trebuie întrerupte de urgență, cetățenii sunt rugați să se adăpostească în locuințe. 

Fenomenul este unul fără precedent, pe care specialiștii nu îl pot explica încă. Coborârea norilor pare să vină ca urmare a valului de caniculă al ultimelor luni, în care temperaturile au atins niveluri record. 

„Facem apel la calm. Este o situație critică care ne ia prin surprindere, dar e important să ne păstrăm calmul. Norii de la nivelul solului, par să facă parte din specia cirrocumulus lenticularis, dar și-au schimbat total proprietățile. Au o stare aproape solidă și formează diferite texturi poroase. Plutesc la un metru de sol. Este foarte important ca oamenii să păstreze distanța, să rămână la adăpost și să nu se apropie de nori. Încă nu știm ce efecte poate avea contactul cu ei.” a transmis specialistul în nefologie, Mihai-Mihai, exclusiv pentru știrideultimaorălivenonstopurgentefactualeși100lasutăcredibile.ro.

update live ora 14.20

Armata este în stradă și face apel la calm. Oamenii sunt rugați să rămână în case pentru propria siguranță. 

Dronele supraveghează străzile, asigurându-se că starea de urgență este respectată.

Amintim că pana de curent din ultima lună încă afectează 7 județe ale țării, aerele condiționate nu mai funcționează, iar temperaturile au atins un nou prag alarmant.

update live ora 14.50

Un grup de oameni care se adăpostea de căldură în râul Dâmbovița, la umbra unor copaci, a fost dus la secție într-o dubă de jandarmerie pentru încălcarea stării de urgență. Actuala stare de urgență interzice activitățile în aer liber de orice fel, cetățenii sunt obligați să se adăpostească în casele lor.

Grupul arestat susține că cerințele hotărârii de guvern sunt imposibil de aplicat: „Sunt 50 de grade la noi în casă. Nu avem curent, generatoarele nu mai funcționează, nu mai avem nicio formă de a ne răcori. Și cum rămâne cu cei care oricum nu au locuințe? Noi încercăm să ne împărțim ultimele rezerve de apă cu ei și în tot acest timp vedem cum apa noastră încă e folosită pentru inteligența artificială în loc să…”, a declarat una dintre persoanele arestate în timp ce era împinsă în dubă. Corespondentului nostru de la fața locului nu i-a fost permisă însoțirea lor la secție. Subofițerul operativ principal, Mihai-Mihai, a declarat că totul este sub control.

update live ora 15.30

Aproximativ 1000 de oameni au pornit un protest spontan în capitală. Jandarmii au început să-i legitimeze și să îi ducă în grupuri la secții. 

Protestatarii au pancarte cu mesaje ca „STOP MILITARIZĂRII”, „Justiție climatică acum”, „Locuințe, nu umilințe” și „ACAB”.

update live ora 15.45

Au izbucnit proteste în toată țara, mii de oameni au ieșit în stradă în Cluj, Timișoara, Sibiu, Iași, Târgu Jiu, Bistrița, Brașov.

Deși o mare parte din protestatarii din București au fost deja duși la secție, numărul lor e în continuă creștere. Aproximăm prezența a 5000 de oameni. Mesajele lor nu mai sunt inteligibile, este doar foarte multă gălăgie. Forțele de ordine continuă să-i amendeze.

update live 16.00

EXCLUSIV: MII DE MĂICUȚE SE ALĂTURĂ PROTESTELOR!

Grupuri de câteva mii de măicuțe au ocupat mai multe autostrăzi. Grupurile par să pornească din diferite mănăstiri din țară, iar toate măicuțele au bannere cu mesaje similare. Suspectăm infiltrarea unor grupuri anarhiste în mănăstirile respective, care ar fi radicalizat măicuțele. 

În stradă sunt în acest moment peste 100 000 de oameni. Două tancuri ale armatei au fost răsturnate pe arterele principale, blocând astfel accesul tancurilor și dubelor care veneau în întărire.

Oamenii continuă să se adune.

update live 16.50

Una dintre persoanele de la protest a fost văzută urcând pe unul din norii coborâți la sol. După ce persoana a urcat pe nor, acesta a început să se ridice. În acest moment, norul și persoana de pe el par să fi părăsit stratosfera.

Un grup de protestatari pare să fi identificat persoana, cunoscută sub numele de Lu. Mulțimea e contrariată – e această persoană pierdută pe veci sau a prins norul spre eliberare totală?

ultim update live, ora 17.00

Echipa știrideultimaorălivenonstopurgentefactualeși100lasutăcredibile.ro se alătură protestului. Nu vom mai risipi curent updatând acest articol, vă sfătuim să faceți la fel. Pentru update-uri live, cititorii noștri sunt invitați să ni se alăture.

Urlăm „Nimeni nu e liberx până nu suntem toatx liberx” – corespondentul vostru, Mihai-Mihai.

4. Doamna M.

Lu. Pagină de jurnal, timp incert, planeta Netimp

Am cunoscut-o pe doamna M, a fost prima persoană pe care am văzut-o când am coborât de pe nor. Încă nu îmi vine să cred că e reală, că orice din ultimul timp e real. Timp – aici îmi spune că nu există timp de fapt. 

Acum îmi amintesc toate visele din copilărie, care reveneau o dată la câțiva ani. Se întâmpla ceva grav de fiecare dată, mereu ceva diferit. Apoi totul se oprea și norii coborau pe pământ. Apărea mereu doamna M, care mă privea blând și mă lua de mână, apoi mă ajuta să urc pe un nor. Prezența ei mă liniștea mereu, era ceva bizar și din altă lume, dar cumva nu era înfricoșător – această doamnă pe la 70 de ani, îmbrăcată în pantaloni negri de costum cu o cămașă bleu, părul scurt, ochii mici căprui. Nu îmi amintesc nicio versiune a visului care să se fi continuat după acest moment.

Când au coborât norii pe pământ, am început să mă uit după doamna M prin mulțimea de la protest. E absurd, nici nu știam dacă e reală. Apoi nu m-am putut abține și am urcat pe un nor, fără ajutor. Într-adevăr timpul chiar părea că s-a oprit. Nimeni nu se mișca, doar norul pe care stăteam. Dronele încremeniseră în aer cu elicele oprite. Era liniște. Păsările încă zburau în jurul meu. S-a făcut întuneric, am început să văd stele, aerul se rarefia. Cred că am leșinat, de la un punct nu îmi mai amintesc nimic. Când m-am trezit, m-am simțit odihnitx ca după un somn profund. Am început să văd vegetația stranie a locului unde am aterizat. Copaci imenși, cât blocurile de 40 de etaje. Frunzele lor erau turcoaz și erau plini de flori și fructe colorate. Pe jos o iarbă lungă și deasă, grădini în toate direcțiile. 

Doamna M m-a ajutat să cobor de pe nor, fără nicio explicație. Ca și cum ne revedem după foarte mult timp. Timp – aici îmi spune că nu există timp, e tot ce mi-a spus. M-a așezat la masă cu ea și două animale care semănau cu niște vaci, dar au și solzi și blană. Am mâncat în tăcere. Aș fi vrut să pun un miliard de întrebări, dar nu reușeam să articulez cuvinte. Apoi m-a condus într-o cameră unde aveam patul pregătit și, în mod inexplicabil, jurnalul meu. Dar oricum totul e inexplicabil.

Am văzut trei sori pe cer aici. Nu știu dacă sunt sori, sunt cercuri luminoase oricum. E amețitor.

5. Cei trei sori

Lu. Pagină de jurnal, timp incert, planeta Netimp

Încerc să-mi găsesc repere temporale, dar încep să înțeleg de ce locuitorx de aici au renunțat complet la ideea de timp. Nu e niciodată noapte cu totul și niciodată zi. Sau nu cum le înțelegeam eu. Doi dintre cei trei sori par să se miște în tandem, dar cel din mijloc se mișcă pe o axă diferită. Nu am prins încă niciun moment de întuneric total, deși doamna M spune că uneori se întâmplă. Există momente când cei trei sori se aliniază – ceea ce seamănă cu noțiunea mea de zi. Doar că uneori cei doi sori din extremități se desincronizează. De fiecare dată când cred că am găsit un tipar al felului în care se mișcă, fac ceva diferit. I-am spus tot ce am observat și a început să râdă. Mi-a zis să nu îmi mai pierd timpul cu asta, că e inutil. Locuitorx au încetat de mult să facă asta. Și cumva, deși nu pot prezice nimic legat de lumină, temperaturi, anotimpuri – recoltele lor nu au de suferit. Pare că există o înțelegere între toate plantele și sorii de pe cer, care ne depășește pe noi. „Noi trebuie doar să ne adaptăm”. Adaptare, adaptare, adaptare.

Doamna M mi-a zis că am ajuns la fix (ce înseamnă asta când nu mai există timp?).

Urmează o comemorare importantă pentru locuitorx de pe planetă și e un moment bun să cunosc comunitatea lor. Până atunci ei și Kira, una din cele două văcuțe, au rolul de a mă ajuta să mă acomodez.

Sărbătoresc abolirea abatoarelor și eliberarea animalelor nonumane de pe planeta pământ. Spune că neavând calendare, comemorările lor se întâmplă în funcție de evenimentele din comunitate. Pur și simplu știu. Spune că venirea mea ar fi fost semnul că asta s-a întâmplat pe pământ. 

Am început să plâng. Nu asta se întâmpla pe pământ când am plecat. Nu îmi pot imagina momentul despre care îmi vorbește. Aș vrea să o cred, dar sună imposibil. A încercat să-mi explice că o să înțeleg mai bine după ce mă acomodez cu ritmul de pe planeta lor. Că în călătoria mea pe nor s-au întâmplat multe și nimeni nu știe cât timp a însemnat călătoria mea în timp pământesc, e posibil să fi fost cinci minute sau sute de ani. Fiecare planetă are un timp diferit, iar pe măsură ce te apropii de Netimp, se dilată tot mai tare până când dispare de tot și devine irelevant.

Vreau să cred că poveștile pe care mi le spune sunt adevărate. 

Nu cred că pot.

6. Furie

Lu. Pagină jurnal, timp incert, planeta Netimp

M-am certat cu doamna M. Mă simt vinovatx. I-am vorbit urât și am țipat. Dar încă sunt furiosx.

Mi-a propus să mă alătur grupului care pregătește mâncarea pentru comemorare. Urma să ne ocupăm de culesul rădăcinilor de canopel, o plantă care seamănă cu urzica. Seamănă cu urzica în sensul în care nu o poți atinge fără mănuși, te înțeapă și îți irită pielea. Dar rădăcina este comestibilă și foarte nutritivă. Frunzele curățate sunt hrana animalelor nonumane. După ce scoți fiecare plantă din pământ trebuie să o scuturi, ca țepișorii de pe frunze să cadă și să devină noi semințe. Semințe care nu trebuie sădite, doar împrăștiate, ca niște spori. Practic culesul se suprapune și cu plantatul. Am început culesul împreună cu Kira, Ade, unx dintre partenerx doamnei M și încă două persoane.

Am făcut echipă cu Ade, care m-a asistat la fiecare pas. Într-un fel m-a ajutat culesul, dar răbdarea mea era foarte puțină. Am simțit că încerca să mă liniștească. I-am povestit despre visele mele cu doamna M și nu a fost deloc surprinsă, știa deja despre ele. Mi-a spus că visele sunt metoda lor principală de comunicare între lumi, dar și de pe propria planetă. O întreagă poveste care pare scoasă din cărțile Ursulei K. Le Guin, în care lumea viselor nu se mai prea distinge de realitate. Spune că intervențiile interplanetare sunt foarte strict reglementate, o măsură anticolonială luată la nivel intergalactic. Părea foarte la curent cu tot ce s-a întâmplat pe pământ și foarte indignată. Mi-a vorbit cu multă empatie și multă vinovăție. Ade consideră că e nevoie de mai multă solidarizare interplanetară, că e responsabilitatea tuturor când o planetă trece prin astfel de crize. Prin intervențiile din vise încearcă să alimenteze încrederea pământenilor, să amintească că viitoruri alternative sunt posibile. Uneori încearcă să transmită și sfaturi sau tactici din propriile experiențe. Copiii sunt cei mai receptivi – pe măsură ce pământenii înaintează în vârstă, își uită sau ignoră tot mai mult visele. Am observat asta și la mine.

Ne-am luat cu toatx o pauză de la muncă.

Atunci mi-am amintit toată povestea cu comemorarea și am început să mă enervez. M-am gândit la cum apar în visele noastre ca să ne dea speranță și mi se părea că fac același lucru și acum. Că îmi spun o minciună frumoasă despre ce s-ar întâmpla pe pământ, ca să mă facă să mă simt mai bine.

Lumea de aici pare toată un sanctuar, o cooperativă la nivel planetar de entități care urmăresc dezastrele de pe alte planete din propriul confort, transmițând speranțe false prin vise. Poate exagerez, poate e bine să ofere speranță din când în când. Dar povestea cu abolirea abatoarelor, cu toate măsurile care se iau acum pentru animalele nonumane de pe pământ care au suferit – e dureroasă. Știu de unde am plecat, de la ce am plecat și e pur și simplu oribil. E o minciună foarte sadică.

Am început să urlu, să spun că nu mai vreau să fiu mințitx. Urlam și plângeam că nu au dreptul să se joace cu mintea mea așa. Nimeni nu a zis nimic. Kira părea că se sperie, dar nu și-a mutat privirea nicio clipă. Am țipat la doamna M, că mi-a apărut în vise fără voia mea și m-a manipulat să ajung aici. Am spus și niște lucruri groaznice, dar nu mă puteam opri, mi se părea extrem de nedrept și sadic. M-au lăsat să-mi duc tot monologul. După ce m-am oprit, doamna M a spus că îi pare rău că mă simt așa și m-a întrebat dacă vreau să mă lase puțin singurx. Că sunt multe de vorbit, dar nu crede că e momentul. Calmul ei m-a șocat, nu reacționa ca cineva la care tocmai s-a urlat. Atunci am început să mă simt puțin rușinatx, am devenit conștientx că țip la o persoană în vârstă. Am dat din cap că vreau să rămân singurx și m-am retras în camera mea.

Sunt încă foarte furiosx. Nu știu ce să fac cu toată furia.

Înainte să plec, Ade mi-a atras atenția că atunci când am descris viața lor pe Netimp am folosit niște cuvinte diferite de cele pe care le folosesc ele, niște cuvinte pământești. A zis că i se pare un lucru bun că le știu, că avem cuvinte pentru asta.

Nu mai țin minte toate cuvintele pe care le-am folosit. Dar într-adevăr, modurile lor de organizare de aici nu îmi sunt cu totul străine. Exista ceva din ele și pe pământ, la un nivel foarte mic.

Ar fi frumos ca poveștile lor să fie reale, aș vrea să le cred.

–

Curatoriere & editare de Tudor Pop & Carolina Vozian

Redactare de Agu