albstru #1

:: două corpuri pe bancă în fața unui aeroport așteptând autobuz ::

vreau să particip la imagine în afara tendințelor mele de estetizare // vreau să văd cum filtrul sensibilizează când pășești dincolo // cum vulnerabilizează // atât de frumos încât plâng :(( acele imagini cu căprioară de pe tumblr :: noaptea se lasă și mușcătura țânțarilor acută

imagine: doi cerbi cu coarnele încrucișate // blocate // potențialitatea ruperii // dislocare // în ce măsură imaginea semnifică agresiune? în ce măsură o forțez să semnifice? în ce măsură iubire? în ce măsură mă regăsesc? în ce măsură forțez regăsirea? 

etica imaginii  idealitatea corpului:: metroul de la gară () cum am luat drumul și toată praga doar sunetul roților geamantanelor noastre la 7 dimineața:: blocajul meu și navigarea vulnerabilității < dezvățare /mlaștină→luminiș/ învățare> vulnerabilitate ca luminiș////////

secvență proleptică: praga – viena – budapesta – cluj :: (unde nostos = acolo unde ești tu)

am ieșit de la duș și am văzut tv-ul strălucind // am crezut că vrei să te schimbi // am răsfoit dicționarul ceh – englez // dionisismul și religiile de mistere // tendința de a nara trebuie stăvilită // (de) tendința de a nara trebuie ferită // tendința de a nara ca un păcat // narațiunea ca păcat → cu ce putem înlocui nararea? – întrebare — decorporalizare – răspuns:::::::::::::::::::

decorporalizare :: umbra mea albastră ce întinde în mângâiere albastră // spații oprite pentru noi // glitter-ul din poze, fade-ul ce estompează toate suprafețele ascuțite // subversivă umbra mea albastră; cea mai frumoasă meduză din lume: meduza lună (aurelia aurita)  // ai grijă să nu te tai mi-ai spus când tăiam brânza pentru paste // aceste scene ale intimității::

asumarea identității (în discursul de la masă, în elementul oglinzii)

cum se construiește relația de la început. cât de implicați suntem

în acest proces. tot cumulul emoțional. toată dorința ne este transmisă

fragmentat – nu pot vorbi despre corporalitate fără să vorbesc despre corp:

corpul – somewhere between wrestling and making love. it’s intensely erotic. violent but tender – two bodies thrashing against each other

corpul – în cea mai frumoasă formă a lui tensionat sau moale, mereu ceva ce nu poți avea, ceva ce îți dorești.

acum o renunțare la corporalitate – într-un spațiu al jocurilor de putere (dorința de posesie, cumpăratul de lucruri, actul sexual – cine pe cine fute) adică o parte foarte carnală

apare acest nivel al conexiunii care transcende orice

corpul nu mai contează, organul nu mai contează, sexul nu mai contează, orientarea nu mai contează. nu sunt queer, sunt decorporalizat ca un ecou: te străpunge și te lasă gol

L and A start to disappear into each other, until, eventually, they inhabit one body, thrashing in the moonlight.

ai ieșit de la duș și ai stat mult să-ți faci părul :: olfactiv cum în imagine camera decorată nostim, cu calendar cu celebritate locală, patul roz (și tot ce mai era) cuprins de parfumurile noastre; în mângâiere mâna prin părul tău // fixativul și parfumurile noastre

:: două corpuri se cuprind pe marginea patului :: draperia netrasă cum stau așa te văd pe tine în înălțare și în spatele tău curtea și decorațiunile aferente acesteia: ciuperci de porțelan un cuptor de cărămidă puțin din stradă și din cer (acestea din urmă sunt în afara cadrului)

:: două corpuri pe bancă în fața unui aeroport așteptând autobuz :: vreau să particip la imagine în afara tendindețelor mele de estetizare:: acest text și eșecul participării dezirate ↭ tendințele mele de estetizare și mușcătura țânțarilor acută noaptea

estetizarea ascunde tendințe narcisiste neasumate: să te uiți la un heleșteu la pânza broaștei la noi doi așteptând pe o bancă în fața unui aeroport la ceva ce înduioșează și să te gândești la proprietate (privată) (asupra imaginii) e ceva greșit— a nu poseda imaginea a te lăsa cuprins de ea vai cât de frumos vai cât de frumos

:: două corpuri pe bancă în fața unui aeroport așteptând autobuz :: și mușcătura țânțarilor acută noaptea

decorp

albastru #2 (cheie – praga e albastru și albastru e culoarea noastră preferată)

acest text se construiește pe structura unui RINGKOMPOSITION:

se dă planul 1: tu dormi cu capul lăsat ușor pe umărul meu – suntem încă pe aceeași bancă din

fața aeroportului din budapesta

planul 1 este interpolat de planul 2 (se încearcă o similitudo cu mix mitico-biografic // acțiunea de a interpola și rezultatul ei)

se dă planul 2: îți vorbesc despre mare

umbra mea albastră ce întinde în mângâiere albastră // spații oprite pentru noi // glitter-ul din poze, fade-ul ce estompează toate suprafețele ascuțite // subversivă umbra mea albastră ca cea mai frumoasă meduză din lume: meduza lună (aurelia aurita). în mișcări dobândesc grația meduzei lună lentoarea gestului și albastră mângâierea // zone de prohibiție // zone ale fricii // subversivă mângâierea într-însele :: umbra ta albastră  // se apleacă spre mine

nu pot să respir dar simt 

sânii noștri/ sânii mei înfășurați în tape – ne sclipește pieptul în cel mai metalic mod posibil – e rece și îndepărtat. nu îmi pot atinge pieptul. gender euforia e atât de puternică și mă sperie

a putea fi dezasamblat, explorat, reasamblat = vulnerabil ca instrument 

strategii de control pe grade de eliberare

cine sunt când nu performez în gen. rearticulare a genului din afară în care genul devine un costum de drag. dacă mă eliberez greșit nu mă mai eliberez, greșit în gen; corp și politic – consecințe majore/ devastatoare

îți vorbesc despre mare, cred că undeva în galeria ta, sau în arhiva de pe insta ai aceast marcaj al nisipului care se urcă pe picioare // îți vorbesc despre mare cred că am visat-ο cândva: un corp a fost scufundat iar apoi a fost tăvălit în nisip până la nisipire totală – ilustrația

ta: îți vorbesc despre mare, propun liminalitatea ca modalitate de întâlnire cu textul: un corp a fost scufundat într-un altul planta aceasta din mitologii te ia de mână în anti-structură treci pragul și îl tot treci îți vorbesc despre mare și ce vreau să-ți spun defapt e kairos shoegaze 

beat drop spune-mi te rog că oricât se va întuneca afară tu mă vei ține de mână ::::::::::::::::::::::::::::::: noaptea se lasă și mușcătura țânțarilor acută (unde : = mușcătura țânțarilor acută noaptea) :::::::::::: când am plecat de la căminul din tm am mers până în stația 

de tramvai la întoarcere era înflorirea pomilor și m-am gândit la alergiile tale un cireș roz deasupra unei pisici somnoroase acestea sunt imaginile liminalității noastre pe care vreau să le duc mai departe ca atunci când ai venit la mine să ne jucam fnaf și ne-am uitat la filme 

horror found footage și m-am gândit la oroare ca la o lipsă a prezenței sale aceste imagini când ne-am culcat pentru 30 de minute și ai pus multe alarme și mirosea frumos în casă //  ochii închiși luminile radiau ca un oracol care mă prezice dincolo de moartea corpului meu //  

decorporalizare :: umbra mea albastră ce întinde în mângâiere albastră // spații oprite pentru noi // glitter-ul din poze, fade-ul ce estompează toate suprafețele ascuțite subversivă umbra mea albastră ca cea mai frumoasă meduză din lume: meduza lună (aurelia aurita)

planul 1: revenire:  îmi aprind țigara și te trezești – suntem încă pe aceeași bancă din fața aeroportului din budapesta :: încheierea RINGKOMPOSITION-ULUI — revenire la diegeză

meduza translucidă ațintită – cupă cu numeroase tentacule în jurul gurii: strâmbe și radiante stadiile de dezvoltare ale meduzei // frumoase stadiile de dezvoltare ale meduzei

Matthias Jacob Schleiden (1804-1881) – Schleiden M. J. “Die Entwicklung der Meduse”. In: “Das Meer”. Verlag und Druck A. Sacco Nachf., Berlin, 1869. NOAA photo library Schleiden-meduse.jpg

Life cycle of scyphozoans. 1-8 – planula attachment and metamorphosis to scyphistoma stage; 9-10 – scyphistoma strobilation; 11 – ephyra release; 12-14 – transformation of the ephyra into an adult medusa

–

Curatoriere & editare de Maria Martelli & corin

Redactare de corin