o explorare a eroticului, a fragilității, a odă a performativității post-masculine, o împletitură acvatică de instantanee, presărată cu admirație, iubirea și meduză albastră

ecofeminism trecut printr-o lentilă grotescă, suprarealistă, antispeciistă și emancipatoare prin revendicarea conexiunilor radicale dintre animale umane și non-umane, și relația acestora cu pământul & natura

Poemele explorează mecanismele fracturilor relaționale, ale memoriei corporale, ale dorinței unei altfel de înrădăcinare, ale dorinței de resocializare ale unor afecte puternice. Intenția mea a fost sa decolonizez anumite structuri narative asociate iubirii. Am vrut să explorez relația dintre mediu și comportamente, gânduri și proiecții. Mi-aș dori mult să pot reformula anumite idei cu mai multă coerență și fluiditate, să mă aplec asupra textelor cu altă conștiință, mai blândă.

cluj nu este oraș a devenit un proiect care pledează pentru comunitate și dragoste, care caută să includă cât mai mult din alți oameni, dar asta a dus la discuții legate de lipsa unei voci personale sau confesive. cluj and the infinite sadness a apărut din această critică și vrea să expună faptul că, deși toată poezia este personală, scrisul confesiv e doar o opțiune și nu o obligație, iar această opțiune nu e comfortabilă pentru toatex.

Un grupaj de poeme care explorează cu blândețe, curiozitate și reziliență metode noi de adaptare la realitatea unei lumi alimentate de ură și tristețe. O poezie queer care chestionează binaritatea, rolul iubirii în viețile noastre, importanța creșterii și trăirii autentice a prieteniei prin metode de afecțiune revendicatoare. O cunoaștere a propriului corp prin joacă, imaginație și prin permisiunea de a simți totul cum curge prin tine.

Textul e construit pe nostalgie, pe “what ifs”, pe călătoria într-un trecut care se simte ca o îmbrățișare. Presărat cu îndoieli și sentimente nespuse, așa cum nu toate am învățat să le spunem cu ușurință acelora pe care îi iubim că îi iubim, textul evocă experiențele trăite ale grupului de prietene din liceu și cum, vrând nevrând, nu putem trăi una fără cealaltă.

am scris despre identitatea mea pe care mereu a trebuit s-o înțeleg și reconstruiesc.

Scriu aceste texte dintr-o practică fizică și afectivă ancorată în grădina pe care o cultiv. Aici, în contact cu pământul, am început să gândesc viața și scrisul nu ca forme de control, ci de co-existență, un mod de a deveni împreună cu solul, plantele, insectele și absențele. Poezia se întâmplă în același timp cu compostul și succesiunea anotimpurilor. În această lume poroasă, în care ființele nu mai sunt separate clar, iubirea devine un limbaj hibrid, nu doar uman, ci și mineral, vegetal, atmosferic. Poemele fac parte dintr-un jurnal senzorial și politic, o formă de simpoieză în care gândesc intimitatea, regenerarea, moartea și dorința ca ecotonuri, locuri de trecere și de împletire.

Cele trei poeme fac parte din volumul meu de debut, apărut la OMG Publishing. Fiecare dintre ele este inclus într-unul dintre cele trei capitole ale cărții, care investighează raporturile de putere ce modelează viețile queer. Poemele deschid spații de reflecție asupra apartenenței și asupra modului în care identitatea queer este trăită, negociată și contestată în contexte dominate de norme sociale rigide, de așteptări prescriptive și tensiuni politice.

Textele „Glitter pe pâine” și „Redemption by Medusa” sunt două poeme ce se află la granița dintre confesiune, protest și ritual. Ele explorează teme precum identitatea queer, rușinea moștenită, trauma corporală, religia, presiunea socială și fascismul reactivat în spațiul contemporan. Primul text are o încărcătură intimă pentru mine, vorbind despre supraviețuire, vină, acea cumințenie și nevoia de a rupe tăcerea. Iar prin al doilea mi-am dorit o reinterpretare a mitul Medusei într-un cadru de club post-apocaliptic, amestecând imaginarul mitologic cu revoltă queer, tarot, muzică și feminism. Ambele texte sunt ca o formă de eliberare prin cuvânt, corp și puțin mai mult glitter.