S-a vorbit mult în presa anilor ’50 despre „oamenii reali” din poeziile Veronicăi Porumbacu și despre luciditatea cu care a dat voce în literatură unei clase muncitoare emancipate în socialism. Dubla ei uitare, așa cum o identifică Ovidiu Țichindeleanu, se întâmplă o dată în anii ’70-’80, pe fundalul unui etno-naționalism masculinist sub figura lui Nicolae Ceaușescu, iar a doua oară după 1989[...]