Doliul este un sentiment atât de intim precum o halucinație. Doar subiectul percepe, indiferent dacă și cât înțelege din experiența respectivă. În povestirea „Pixel” mi-am propus să arăt linia discontinuă dintre realitatea obiectivă și o experiență trăită subiectiv – în acest caz, doliul. Experiența aceasta se întrețese cu portrete familiare din realitatea satului românesc, ceea ce-i oferă poveștii un aer comic-morbid, în care până la final încercăm să deslușim limitele dintre uman, animal și digital.