Textul urmărește, cu ajutorul unor fragmente dintr-un jurnal, o perioadă în care Cathy Cline renunță la medicația ei, continuând să muncească într-o cafenea dintr-un cartier de birouri și să fie studentă. Relațiile dintre sănătatea mintală, precaritatea muncii și granițele fragile dintre copilărie și adultețe sunt construite într-o estetică formalistă queer influențată de scriitura lui Kathy Acker.