Textul meu pune în legătură un roman care mi-a bântuit anii de licență, „Cartea nunții”, de G. Călinescu cu serialul Bridgerton, explorând felul în care ne este livrată „iubirea” și constatând că narațiunile care defineau, poate, norma epocii în perioada în care scria G. Călinescu, sunt reproduse fără diferențe mult prea mari în producții care se bucură de multă apreciere a publicului 100 de ani mai târziu.